marți, 30 aprilie 2013

Mulțumesc frumos!

Sunt unii oameni cărora când le spui „Mulțumesc frumos!” îți dau replica „Dar îmi poți mulțumi și urât?”. Desigur, pe moment, nu găsești a răspunde... Dar am stat și m-am gândit! Chiar poți spune Mulțumesc și cu jumătate de gură, din obligație, sau în dorul lelii (de genul „Eeh, merci”) - adică, mai pe scurt, într-un mod urât și nesincer.

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Filmele lui Constantin Tănase

Constantin Tănase s-a „bucurat” numai de 3 apariții cinematografice: Peripițiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București (film mut, 1924), Visul lui Tănase (1932) și Răbdare, Tănase! (1943). Din cele trei, a rămas posterității numai Visul lui Tănase, celelalte două fiind pierdute (probabil în urma incendiilor suferite, de-a lungul timpului, de Arhiva Națională de Filme). 

Cel mai de succes, Visul lui Tănase, coproducție româno-germană, în regia lui Bern Aldor și scenariul de Nicolae Kirițescu și Constantin Tănase, având ca personaj principal chiar pe Constantin Tănase, reflectă peripețiile acestuia la Berlin, unde invitat pentru a juca într-un film, ajunge un mare star. Dar în toiul aplauzelor de la final, actorul se trezește și realizează că totul a fost doar... un vis! Alături de Tănase, a mai jucat soția sa (Virginia Tănase) și Felix Bressart (pronunțat bresert), un cunoscut actor al epocii.
Filmările exterioare au fost efectuate în București, iar cele interioare la Berlin, în perioada februarie-martie 1932. Developarea, montajul și sonorizarea peliculei s-au făcut la Studioul Tobis-Melofilm din Berlin. 
Premiera românească a filmului a avut loc pe 11 aprilie 1932, la Cinematograful Regal din București. În România, filmul a fost prezentat în cadrul unui lung turneu în care Tănase, trezit din visul său cinematografic, apărea la final, pe scenă, în dialog cu dublura sa de pe ecran.


Pelicula rămâne cea mai importantă realizare cinematografică a marelui nostru actor.
În clipa de față, pe net sunt de găsit numai două fragmente, pe care le redau mai jos. Ultimul video, pe lângă fragmentul din film, care îl surprinde pe actor interpretând cupletul C'est la vie în travesti, conține și o secvență cu aspectele de la funeraliile sale din 1 septembrie 1945. Comentariul, aparținând unui anume Dan Mateescu și lecturat de Mihai Bisericanu, insinuează că decesul lui Constantin Tănase ar fi fost o crimă făptuită de comuniști. Până în ziua de astăzi nu s-a dovedit că ar fi fost așa. Și oricum, să presupunem că dacă comuniștilor nu le era „pe plac”, mai numeau ei Teatrul satiric muzical „Constantin Tănase”, în memoria sa? Textierul Aurel Storin susține că Tănase a murit din cauza unei simple beri reci care i-a agravat boala pe care o avea la plămâni. Mai mult, data decesului enunțată este eronată, cea corectă fiind 29 august 1945.





Eu sper ca acest film să apară pe undeva în întregime. Pe lângă valoare artistică, are și valoare documentară și istorică!

Cupletul C'est la vie (ba chiar vié) integral

luni, 8 aprilie 2013

Baghetă vs Scobitoare


Mi se făcuse dor să ascult La forza del destino (Forța destinului) de Verdi... Fac eu o căutare pe YouTube și ce găsesc? O filmare cu un dirijor rus tare co(s)mic! M-am distrat pe cinste privindu-l cum dirijează cu scobitoarea (!!!) și cum gesticulează frenetic și haotic, în același timp. Și eu care credeam că Celibidache era singurul dirijor care făcea show în timp ce dirija (vezi Enescu - Rapsodia Română nr. 1). Dar priviți și în ce formă de zile mari era - nebărbierit și cu părul răvășit - într-o seară de concert în care el era (în) centrul atenției.
Din ce știu eu, un dirijor trebuie să fie lucid și atent la instrumentiști, cu ochii pe ei ca pe butelie, or ăsta numai lucid nu e. Are niște momente în care zici că vorbește cu peștii sau altele în care zici că se integrează în absolut. :))
Iată-l-ai în toată splendoarea sa:


E clar că atenția mea numai la muzică nu a rămas, văzând acest exponent muzical exotic. Am reluat audiția piesei, fără a urmări filmarea.